Grupuri civice / 2.5 Floreasca Civică

Grupul Floreasca Civică

Identitate grup
Floreasca Civică înseamnă oamenii și comunitatea din cartierul cu același nume. Această comunitate s-a reunit în jurul parcurilor și a grădinilor din spatele blocurilor, hotărând să se implice în viața cartierului mai mult decât cu un like pe Facebook.

Cartier / zonă
Floreasca

Sector
2

Delimitare
Calea Floreasca, străzile Gheorghe Țițeica, Barbu Văcărescu, Eugen Botez, bulevardul Mircea Eliade, strada Radu Beller, Calea Dorobanților, Șoseaua Ștefan cel Mare

Repere
Parcul Cinema Floreasca, Parcul Floreasca, Parcul Verdi

Info & Contact

An înființare
(2015) 2010

Identitatea cartierului/zonei

„Floreasca e un cartier aparte. Este primul cartier făcut de comuniști şi e considerat cartierul tip grădină. Era un cartier făcut în ansamblu cu tot ce aveai nevoie: şcoală, grădiniță, creșă, dispensar, cu blocuri mici, în sensul de maximum 3 etaje, nu cred că sunt blocuri cu 4. Şi cu spații destul de mici în interior. În schimb, au fost foarte generoși cu spațiile exterioare. În plus, cartierul, cel puțin în momentul de față, e şi aproape de centru. Deci a fost un cartier vânat de unde puteai smulge spații.” (C.V.)

Info
https://floreascacivica.ro/
https://www.facebook.com/floreascacivica

Contact
floreascacivica@gmail.com

Citate

Tocatul constant al administrației locale, al partidelor, perseverența și vigilența sunt cele care ne ajută să obținem ce ne dorim în comunitate. Cred că rolul grupurilor civice ar trebui să fie cel care, teoretic, e al presei și nu mai e de mult al presei: câinele democrației. Noi suntem un watchdog în zona de cartier. Concret, să arate opiniei publice, chiar dacă e vorba de o zonă redusă de interese, ceea ce presa nu spune din alte motive. Să fim un avertizor la tot ce ce ține de cartier și nu numai. Căci, uite, de exemplu PUZ-ul de Sector 2 nu afectează doar cartierul.

Problema este că spațiile publice nu sunt apărate de autorități, care au devenit un fel de avocați ai dezvoltatorilor imobiliari, deci ai privaților. Au ajuns să ne spună, cei din administrație, sigur, cu cuvinte politicoase și civilizate, că dacă nu ne convine că se ridică un bloc pe spațiul verde, să dăm în judecată dezvoltatorul că ei nu au ce face. Adică mă trimite pe mine, cetățean, să mă lupt cu un privat în instanță, pentru că el, reprezentant al statului, care are toată puterea la el și acordă aceste autorizații, nu are ce să facă.

Din activitatea civică mă încarc și eu emoțional. Au fost momente, în anii 1998-1999 când apăram singură Parcul Verdi, din care se tot dădeau bucăți, bucăți, de la 17 de hectare ajunsese la 6, iar eu nu mai dormeam noaptea. După care mi-am zis: dar unde o să ajung așa, că eu mă îmbolnăvesc și nu mai are cine să ducă mai departe cauza? Și atunci am luat-o mai ușor, cerebral. Iar acum, în cartier, când am ajuns să organizez alături de alți oameni evenimente în cartier, cum a fost la Jocurile Cartierului, pur și simplu bucuria, sentimentul ăsta de uniune, de apartenență la un loc și la o comunitate, toate astea te încarcă.