Grupuri civice București
La finalul lui 2021, în București existau sau activaseră până de curând în jur de 28 de grupuri civice. Inițiate începând cu 2009-2010 în urma programului de organizare comunitară dezvoltat de CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, grupurile civice din București reprezintă expresia civismului la firul ierbii și a activismului urban local, de proximitate. Fiecare dintre aceste grupuri are obiective clare ce vizează creșterea calității vieții în cartierele în care activează: protejarea spațiilor verzi, reabilitarea urbană, prelungirea unor linii de transport în comun, oprirea unor construcții ilegale, aer mai curat, un spațiu verde îngrijit corespunzător, oprirea unor activități ale primăriilor care nu luau în calcul nevoile cetățenilor, locuri de joacă mai curate și multe altele. De mai bine de 10 ani, sute de bucureșteni din diferite comunități s-au aliat și au descoperit că, împreună, cu o documentare riguroasă, insistență și reziliență, pot schimba lucrurile mici și enervante care le generează stres zi de zi.
Despre grupuri civice
Implicare civică
O privire de ansamblu peste rezultatele grupurilor civice ne arată un București cu zeci de oameni implicați civic și sute de acțiuni cu obiective îndeplinite: anularea construirii unor clădiri pe spațiul verde, recâștigarea pentru folosirea publică a unor zone din parcuri, oprirea unor proiecte problematice ale autorităților, asfaltarea aleilor, înfiinţarea unor locuri de parcare, amenajarea parcurilor şi a unor grădini urbane, evenimente comunitare
Capital civic
Numărul grupurilor civice diferă de la un sector la altul. Cele mai multe grupuri, 11 la număr, sunt active în Sectorul 1, urmat de Sectorul 2 cu 6 grupuri şi Sectorul 6, cu 4 grupuri. În aceste sectoare, la alegerile locale din 2012, 2016 şi 2020 s-a înregistrat o prezenţă la vot mai mare decât în Sectoarele 3 şi 5, unde există câte un singur grup. Numărul iniţiativelor şi prezenţa la vot reprezintă indicatori ai capitalului civic.
Etape de inițiere
Există două perioade relevante în apariția grupurilor civice din București: prima, începând cu 2009-2010, când la nivelul Capitalei CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică a iniţiat un program de organizare şi activare comunitară şi a doua, începând cu 2015-2016, când la nivelul societății poate fi observată o creștere a nivelului de implicare civică. Cetățenii au simțit un imbold de ”a face ceva”, de a începe o schimbare pe strada sau în cartierul lor.
Comunitate și spațiu public
Coagularea grupurilor civice s-a produs în jurul a două concepte: apărarea spaţiului public şi apartenența la o comunitate. Cetăţenii apară spaţiul public fie de neglijenţa administraţiei locale, fie de indiferenţa altor locuitori, ambele situaţii fiind generatoare de conflicte. Ideea de comunitate a adunat la un loc oamenii care se simţeau “la fel”, din aceeaşi categorie socială, dornici de conexiune cu vecinii de bloc, de cartier.
Civism vs. capital politic
Dinamica relației dintre cetățeni și administrație se învârte în jurul campaniilor electorale. Percepţia cetățenilor activi este că importanța cetățeanului în relația cu administrația locală crește pe măsură ce se apropie campania și scade apoi constant după alegeri. Tensiunea vine din faptul că cetățenii se simt folosiți de politicieni pentru creșterea capitalului politic.
Liderii grupurilor civice
Liderii grupurilor se simt adesea singuri sau nesusţinuţi în activitatea lor din grup şi acuză perioade recurente de oboseală extremă în timp ce ceilalţi membri au aşteptarea ca ei să se implice constant. Cei mai mulţi dintre cetățenii activi au un loc de muncă full-time, iar resursele de energie şi timp investite în activitatea grupului, echivalează, practic, cu un job în sine, dar neplătit.
Spațiul public ca bun comun
Cetățenii din grupurile civice bucureștene se raportează la spațiul public din proximitatea casei sau din zone în care petrec mai mult timp din zi, cum sunt parcurile, ca la un teritoriu personal, dar în același timp comun, pe care simt nevoia să îl conserve sau să îl îmbunătățească. Ei ajung să se identifice cu spaţiile apărate pentru că acestea sunt legate de istoria şi memoria lor personală și colectivă.
Grija față de spațiul public
Grija față de spațiul public este vizibilă din acțiunile pe care le inițiază, cu scopul de a creşte calitatea vieţii: stoparea construcțiilor ilegale, amenajarea unor alei, amenajarea unor parcuri, desființarea unor festivaluri gălăgioase, conservarea unor parcuri sau zone istorice, construirea unor străzi, grădinărit alături de vecini.
Colaborarea cu specialiștii
Grupurile civice sunt şi un depozitar al bunelor practice în comunitate sau în administraţie. Înainte de a discuta, negocia sau face propuneri către administraţia locală, cetățenii consultă specialişti. Unii apelează la specialiştii din interiorul comunităţii, alţii la oamenii pe care îi cunosc. Activiştii spun că au mai multă încredere în expertiza specialiştilor consultaţi de ei decât în cei ai primăriilor.
Organizare orizontală
Grupurile civice au caracter informal, cu structură orizontală, în care membrii sunt încurajați să ia inițiativa după un model de co-ownership. În cele mai multe grupuri deciziile iniţiale sunt luate într-un nucleu de 3-5 oameni, care discută apoi cu restul cetățenilor din grup, care sunt informați prin email, chat-uri sau evenimente comunitare.
Cercuri de implicare
Modelul de funcţionare şi organizare a grupurilor cuprinde trei cercuri de implicare: primul, al iniţiatorilor, format din 3-5 oameni, care investesc cel mai mult timp şi resurse în grup; al doilea, de până la 10 oameni, printre care se află şi specialiști din diferite domenii; al treilea, care cuprinde şi peste 200 de oameni, care se activează punctual, pe rând sau simultan, în funcţie de temă.
Deschidere și participare
Cele trei cercuri de implicare sunt relevante atât în conservarea cât și în funcționarea grupului. Cu cât primele două cercuri sunt mai deschise şi cetăţenii din al treilea cerc au acces la decizie sau sunt mai des consultaţi, cu atât participarea lor în grup creşte, sunt mai activi și cu mai multe acțiuni întinse pe perioade mai lungi de timp.
Întâlniri fizice vs. interacțiune virtuală
Primele grupuri civice apărute în 2009-2010 şi-au bazat organizarea şi comunicarea pe întâlniri fizice. Interacțiunea față în față a ajutat atât în coagularea unui nucleu stabil de organizare, cât și în atragerea și activarea altor membri. Pentru grupurile apărute după 2015-2016, principalul agregator a fost mediul online - rețelele de socializare și chat-urile. În acest caz, organizarea are loc preponderent în spaţiul virtual.
Inițiatorii grupurilor civice
Iniţiatorii grupurilor civice sunt cel mai frecvent femei, cu copii, educate, cu venit stabil, pentru care motivaţia principală este aceea de a lăsa o lume mai bună pentru cei mici. O altă categorie de iniţiatori este a tinerilor de până în 35 de ani, cu profesii liberale și statut social confirmat, care îşi întăresc capitalul social prin implicare civică.
Valori comune
Scopurile comune care ţin de proximitatea locuirii, vecinătatea de cartier, dar şi frecventarea aceluiaşi spaţiu public sunt elemente importante în coagularea grupurilor civice. Valorile comune, precum respectul față de natură, incluziunea socială și corectitudinea sunt cele care ţin oamenii împreună şi îi ajută să se organizeze.
Geografia participării
Distribuirea geografică a grupurilor civice în București reflectă caracteristicile urbane și sociale istorice ale Bucureștiului. Pe de o parte, aproape jumătate dintre grupurile civice s-au constituit în cartierele dense de blocuri construite în perioada socialistă, unde există un mix de populație în ceea ce privește veniturile și în care condițiile de locuire sunt considerate decente. Pe de altă parte, în cartierele sărace, aflate la periferie și în special în sudul și estul orașului, nu există coagulate inițiative civice.
ONG-uri pentru grupuri civice
Ne place să găsim modalități prin care să ajutăm mai mult grupurile de cartier, pentru că ni se pare că asta e sub umbrela pe care ne-am asumat-o: apartenență la oraș. E modul în care fiecare dintre noi dă ceva înapoi în comunitate. În Bucureștiul ăsta mare e mai greu să ne simțim cu toții o comunitate. Zonele în care se poate reclădi spiritul de comunitate sunt acelea de vecinătate. Mare parte dintre grupuri, din câte am văzut, își doresc să îmbunătățească calitatea vieții în cartier.
Am mers pe ideea de incubatoare de proiecte. Grupurile de inițiativă vin cu ideea, noi organizăm workshop-uri și le ajutăm să transforme ideea în proiect, apoi sprijinim și în perioada de implementare. În ce facem noi e o bucată destul de importantă de capacity building. Noi nu vedem finanțările eficiente decât în măsura în care creștem comunitățile, care capătă încredere că pot schimba lucrurile.
Dacă faci lucrurile doar pe timpul tău liber, fără să fii plătit, ajungi la epuizare. Apoi, în relația cu autoritățile, a fost și o perioadă în care absolut nimic din ce făceai nu avea sorți de izbândă. În acest moment, nu cred că suntem în stadiul acela de maturitate politică și eu n-aș vedea o autoritate să-și facă treaba de watchdog pentru ei. Cu siguranță se schimbă relația. Dacă ai resursa financiară, ai puterea implicită asupra celui care primește.
Colaborarea cu specialiștii a grupurilor civice cred că ar trebui stabilită prin organizațiile profesionale. De acolo ar trebui să pornească niște programe. De exemplu, sunt grupuri de inițiativă care ar avea nevoie de cineva care să le facă niște scheme mai clare despre PUZ-uri. Iar oamenii care pot ajuta să fie găsiți prin aceste asociații profesionale.
Cristina Văileanu, Fundația Comunitară București
Noi mergeam efectiv din ușă în ușă în cartiere. La început, ca să-i liniștim, când ne deschideau le spuneam că nu vindem cuțite și furculițe. Cartierele le-am ales oarecum random, dar ne-am gândit să fie zone medii, nici cartiere foarte sărace, dar nici foarte bogate. Am căutat să fie oameni cu inițiativă. De exemplu, la Lacul Tei am ajuns pentru că ei avuseseră acolo un protest. Sau la Basarab unde oamenii erau nemulțumiți că se construia podul prea aproape de blocuri. Oamenii reacționau pentru că le ceream să ne vorbească despre problemele lor și erau deschiși. Pasul următor era ca din cei cu care discutam să se implice și în rezolvarea problemelor.
Când ne-am apucat noi de programul de organizare comunitară, în București erau organizații neguvernamentale, dar care erau ca și noi niște organizații prin birouri, care făceau rapoarte. La nivel de grassroots nu era nimic în București. La fel și în alte orașe.
Ideea de grup de inițiativă a plecat de la faptul că în fiecare cartier din ăsta am reușit să formăm un mic grup de oameni care, teoretic, ar trebui să fie un nucleu în jurul căruia să crească o organizație. Dar cumva în limbaj a rămas ideea de grup, deși termenul nu există în literatura de organizare comunitară.
Felul în care o comunitate își identifică interesele comune ține destul de mult de nivelul de trai și de cel mai mic numitor comun, acel lucru care îi unește pe cei mai mulți dintre ei. Dacă în Lacul Tei majoritatea oamenilor au depășit nevoile de bază, atunci ce au în comun sunt nevoile legate de spațiul public. Și mai e și faptul că e mai realist să convingi primăria să pună coșuri de gunoi în parc decât să reușești să convingi Ministerul Muncii să crească venitul minim garantat.
O problemă care se reflectă și din societate spre modul cum funcționează grupurile civice este aceea că oamenii nu sunt obișnuiți să colaboreze implicându-i în mod egal și pe ceilalți. Avem în grupurile civice modelul eroului sau al eroinei, one man show care se arde repede și se frustrează când lucrurile nu ies. Cel mai important e ca acești oameni care au același scop să colaboreze între ei.
E normal să existe niște motoare, niște oameni care să fie scânteia, dar ce am observat noi e că, în special la grupurile mai mature, există o tendință de închidere, care nu este conștientă și nici exprimată ca atare. La nivel de discurs toată lumea zice: ce bine ar fi să se implice mai mulți. Dar de ce nu se implică mai mulți? Un răspuns ar fi pentru că în practică există această tendință de închidere și grupurile nu prea fac în mod natural eforturi constante de a atrage noi membri care să se implice cu adevărat în tot ce presupune munca într-un grup civic. Iar din afară lucrurile se văd. Pentru că atunci când ajungi în grupurile deschise, deciziile și ideile variază, pe când în grupurile închise, este unul care dictează direcția.
Dacă te duci într-o zonă cu densitate mai mare, e mult mai probabil să găsești mai mulți oameni care să se implice. Este o diversitate extraordinară a oamenilor care decid să se implice. Mi se pare că sunt mai active femeile. E o tendință de implicare la persoanele apropiate de 40 de ani. Dezvoltasem chiar o teorie între noi, fără a avea un studiu în spate, că mamele în concediu de creștere copil, pentru că sunt mai mult timp în parc, în cartier, și în relație de comunitatea, familiile cu copii mici, sunt mai probabil să se implice.
Specific pentru organizarea comunitară este să echilibrezi relația de putere dintre comunitate și stat. Ceea ce presupune că oamenii se vor implica în acțiuni de advocacy sau de responsabilizare a autorităților statului. Dar există și noțiunea de dezvoltare comunitară care este axată pe construcție, pe a pune resursele la comun, dar nu afectăm neapărat dinamica de putere dintre stat și cetățeni, pentru că ce ne interesează mai mult este să construim împreună cu primărie, fără primărie, punem noi mână de la mână și facem.
Rolul grupurilor civice este acela pe care îl doresc ele să fie. Din perspectiva misiunii organizației noastre, se merge în direcția asta de participare a oamenilor la decizia publică, noi sprijinind grupurile în direcțiile de advocacy și pentru a pune presiune pe autorități.
